Acest articol este despre acneea pisicilor (cunoscută și ca acnee felină, acnee bărbie, foliculită sau furunculoză). Scopul acestui articol este de a oferi proprietarilor de pisici o explicație simplă și clară despre acneea pisicilor.
jumătate maine coon jumătate siameză
Prezentare generală rapidă: Acneea pisicilor
Alte nume : Acneea felină Simptome comune : Aspect excesiv de gras și de crustă în zona bărbiei și uneori a buzelor. Pot fi observate puncte negre sau albe. Poate evolua spre căderea părului, piele roșie iritată și răni care scurge. Diagnostic : Acneea felină are un aspect comun identificat în timpul unui examen. Cu toate acestea, un veterinar poate dori uneori să excludă alte afecțiuni ale pielii prin probe citologice ale pielii, culturi sau biopsie. Necesită medicație continuă : Da (terapie topică) Vaccin disponibil : Nu Opțiuni de tratament : Tratament topic cu șervețele, șampoane sau spume care conțin clorhexidină, peroxid de benzoil sau acid salicilic. Unguente cu antibiotice. Cazurile severe pot necesita antibiotice orale +/- un corticosteroid dacă sunt foarte inflamate. Suplimente care conțin acizi grași omega. Remedii naturale : Schimbați toate bolurile din plastic pentru alimente/apă în boluri din ceramică sau din oțel inoxidabil.Ce este acneea pisicilor?
Acneea pisicilor nu este diferită de acneea umană în anumite privințe, dar există și diferențe.
La pisici, ca și la oameni, acneea este o afecțiune a pielii care se dezvoltă atunci când foliculii de păr sunt obturați cu ulei și celule moarte ale pielii. La ambele specii, acești pori înfundați sunt văzuți ca puncte negre și coșuri, iar infecția continuă a foliculilor blocați duce la imaginea completă a acneei.
La oameni, acneea este cea mai frecventă în rândul adolescenților, influențată de schimbarea hormonilor și, în special, de androgeni (hormoni masculini).
La pisici, afecțiunea poate fi observată la orice vârstă: pisicile adolescente nu sunt mai predispuse la acest lucru decât adulții.
Cât de frecventă este acneea la pisici?
Cazurile ușoare de acnee la pisici sunt foarte frecvente, cu semne de grad scăzut care poate nici măcar să nu fie observate de proprietari (pielea este ascunsă sub blană). Acneea avansată și gravă la pisici este mai puțin frecventă și poate fi dificil de rezolvat.
Cum fac pisicile acnee?
Acneea pisicilor este legată de un anumit tip de glandă din piele, cunoscut sub numele de glandă sebacee. Majoritatea glandelor sebacee sunt atașate de foliculii de păr, producând o secreție uleioasă (cunoscută sub numele de sebum) care acoperă firele de păr, făcându-le strălucitoare, impermeabile și flexibile.
Pe lângă aceste glande sebacee pe bază de păr, există glande sebacee mai mari separate pe bărbie, buze și baza cozii, precum și în alte locuri. Aceste glande mai mari au nume specifice și o funcție specială: ele joacă un rol important în marcarea mirosului, care este un comportament social important pentru pisici.
Acesta este motivul pentru care pisicile se freacă de oameni și obiecte din casa lor, apăsându-și bărbia, buzele, capul și baza cozii pentru a marca aceste zone cu secreții purtătoare de miros.
- Glandele sebacee de sub bărbie sunt cunoscute ca „organul submental”. Aceasta este zona care este cel mai mult afectată de acneea pisicilor.
- Glandele sebacee de la baza cozii sunt cunoscute ca „organul supracaudal”. Când această zonă este afectată de modificări asemănătoare acneei, starea pielii care rezultă este cunoscută sub numele de coadă stud. Această condiție va fi discutată într-un articol ulterior.
Acneea pisicilor începe atunci când glandele sebacee din bărbie și glandele sebacee legate de păr din jur devin supraactive, provocând o secreție excesivă care apare sub formă de acumulări galbene sau maro pe blana acestei zone.
Deschiderile glandelor sunt blocate de această secreție groasă, combinată cu cheratina excesivă, creând comedoane (cunoscute și sub numele de „puncte negre”). Urmează infecția bacteriană a glandelor blocate, ducând la pustule și abcese, împreună cu inflamația generală a foliculilor de păr (foliculită) și a pielii din jur (piodermie).
Simptomele acneei la pisici la pisici
Semnele timpurii ale acneei la pisici includ grasimea excesiva si decolorarea pielii in zona barbiei si a buzelor. Pot fi văzute comedoane (puncte negre) și puncte albe. Pe măsură ce starea progresează, infecția bacteriană a foliculilor de păr și a glandelor sebacee duce la foliculită și piodermie, cu piele înroșită, dureroasă, umflată, care poate curge puroi.
Zonele afectate sunt dureroase și pot fi mâncărimi, pisica scărpinând în mod repetat bărbia și buzele. Există adesea căderea părului, zonele afectate având o suprafață fără păr, strălucitoare, înroșită. Acumularea de secreții poate cauza acumularea de resturi uscate, cruste, asemănătoare cu cruste.
Îngrijirea defectuoasă poate agrava starea din cauza acumulării de scurgeri pe blană.
Cauzele acneei la pisici la pisici
Cauzele acneei la pisici nu au fost identificate clar, dar factorii care pot juca un rol includ:
- Supraproducție de secreții din glandele sebacee din motive necunoscute
- Genetică: problema este mai frecventă la unele rase de pisici precum perșii
- Cauzele virale sunt suspectate în unele cazuri
- Pot fi implicate alergii la anumite articole, cum ar fi piciorul din plastic și bolurile cu apă
- Substanțele iritante din mediu pot juca un rol
- Alergiile alimentare pot juca uneori un rol
- Boala autoimună poate fi implicată în unele cazuri
- Pecinginele (o infecție fungică) pot sta la baza unor cazuri
- Paraziții pielii (de exemplu, Demodex care provoacă râia) pot fi uneori implicați
Diagnosticul acneei la pisici
Dacă medicul veterinar DVM suspectează că pisica dumneavoastră ar putea avea acnee la pisică, pot fi luați următorii pași.
1. Preluare detaliată a istoriei
Veterinarul dumneavoastră va discuta fiecare aspect al vieții pisicii și al îngrijirii sănătății. Există și alte cauze ale acelorași tipuri de semne ca și acneea pisicilor, iar acest istoric va ajuta la diferențierea diferitelor cauze posibile.
2. Examenul fizic
Medicul veterinar vă va verifica cu atenție pisica, notând orice alte semne fizice de boală, căutând alte afecțiuni care ar putea fi legate de boala de piele.
3. Teste cutanate
- Citologia pielii (colectarea unei probe din leziunile pielii cu bandă adezivă) permite medicului veterinar să examineze celulele de pe piele la microscop. Poate fi identificat un număr excesiv de bacterii (datorită infecției secundare) sau drojdii (cum ar fi Malassezia).
- Răzuirea pielii (folosind marginea unei lame de bisturiu apăsată pe pielea pisicii) pot fi efectuate pentru a căuta paraziți precum Demodex la microscop.
- Cultura fungică poate fi efectuată pe o probă din pielea afectată pentru a exclude pecingine
- Cultura bacteriană, cu sensibilitate la antibiotice, poate fi efectuată atunci când o pisică are nevoie de antibiotice specifice pentru a rezolva infecțiile profunde.
- Se poate face o biopsie a pielii, astfel încât modificările pielii să poată fi examinate de un histopatolog la microscop: așa se face un diagnostic definitiv, dar nu este întotdeauna necesar.
4. Alte teste
- Este posibil ca medicul veterinar să efectueze și alte analize de sânge, inclusiv panoul obișnuit de teste de diagnostic, cum ar fi hematologie (hemoleucograma) și profiluri biochimice, pentru a confirma că nu există nicio altă cauză subiacentă a acneei pisicii tale.
- Radiografia (raze X) poate fi efectuată rar pentru a verifica dacă există boli osoase sau dentare care ar putea duce la inflamarea în zona bărbiei și a buzelor. Medicul veterinar vă va sfătui dacă sunt indicate sau nu astfel de investigații detaliate.
- În cazuri foarte severe, medicul veterinar vă poate sugera trimiterea la un veterinar cu un interes deosebit în dermatologie.
Cât costă să tratezi o pisică cu acnee la pisică?
Este imposibil de estimat costul tratării acneei la pisici, deoarece există o gamă largă de severitate diferită a problemei. Un caz ușor poate necesita intervenție minimă, în timp ce un caz sever poate necesita investigații și tratamente în curs de desfășurare timp de mai multe luni. Ar trebui să cereți medicului veterinar o estimare detaliată înainte de a fi de acord să continuați tratamentul.
Tratament pentru acneea pisicilor
Nivelul tratamentului depinde de severitatea problemei. În linii mari, există două tipuri de tratament.
Tratamente topice
- Cazurile ușoare pot răspunde la tratamente topice simple, similare tratamentelor pentru acneea umană, inclusiv șampoane antibacteriene și de curățare, spălături sau șervețele care pot conține clorhexidină, peroxid de benzoil, acid salicilic și/sau lactat de etil. Un unguent antibacterian specific, mupirocin 2%, se aplică uneori de două ori pe zi. Alte unguente cu antibiotice pot fi, de asemenea, recomandate de medicul veterinar.
- Dacă există o acumulare de scurgeri, poate ajuta zonele afectate să fie scăldate cu o bucată de vată sau o cârpă curată, folosind o soluție caldă de apă caldă sărată (1 linguriță într-o halbă) sau săruri Epsom (sulfat de magneziu). la , o lingurita si jumatate la halba). Produsele liniștitoare, cum ar fi aloe vera, pot fi utile și au fost sugerate și alte produse precum hamamelis, dar trebuie avut grijă ca acestea să nu agraveze iritația (de exemplu, dacă sunt într-o bază de alcool).
- Este logic să treceți de la un bol de plastic la vase din ceramică sau din oțel inoxidabil pentru alimente și apă.
Tratamente sistemice
- Dacă testele cutanate sugerează infecții bacteriene severe, se pot recomanda antibiotice sistemice, în mod ideal pe baza rezultatelor testelor de sensibilitate la antibiotice. În cazurile cu roșeață și inflamație semnificativă, un corticosteroid, cum ar fi prednisolonul, poate fi recomandat de către medicul veterinar pentru a atenua un sistem imunitar suprareactiv.
- Suplimentele nutritive precum acizii grași esențiali sunt utile, așa cum sunt pentru multe probleme ale pielii, pentru a optimiza sănătatea generală a pielii.
- Izotretinoina, cunoscută și sub numele de acid 13-cis-retinoic și vândută sub numele de marcă Accutane, a fost utilizată pentru cazurile de acnee la om și uneori a fost recomandată pentru cazurile foarte severe de acnee la pisici care nu răspund la tratamentele standard. Cu toate acestea, acesta este un medicament puternic cu reacții adverse potențial foarte severe, așa că acesta poate fi luat în considerare numai sub supraveghere veterinară directă. Produsul nu este licențiat, iar impactul său pozitiv asupra acestei boli nu a fost dovedit.
Monitorizare și prognostic
Examinarea vizuală a zonelor afectate ale pielii facilitează evaluarea progresului acneei bărbiei. Prognosticul este în general bun, majoritatea cazurilor răspunzând bine la tratament. O problemă în curs de desfășurare este obișnuită, iar terapia de întreținere (poate doar tratamente topice) este adesea necesară.
Concluzie
Acneea pisicilor este o afecțiune comună a pielii care afectează bărbia și buzele pisicilor. Problema seamănă cu acneea umană și, deși există unele paralele în cauze și tratamente, există și multe diferențe. Un regim simplu de tratament la domiciliu, care implică șampoane și curățare, poate fi uneori suficient pentru a controla această boală, dar implicarea medicului veterinar este importantă în cazurile severe.
cât sunt pisicile sphynx
întrebări frecvente
Cum tratezi acneea pisicilor?
Tratamentul topic, folosind șampoane sau unguente, este prima abordare, cazurile mai avansate care necesită numai medicamente cu prescripție sistemică, cum ar fi antibiotice și antiinflamatorii.
Cum pot trata acneea bărbiei pisicii mele acasă?
Cea mai simplă formă de tratament este îmbăierea regulată (de exemplu, apă ușor sărată) și utilizarea șampoanelor antibacteriene pentru curățarea zonelor afectate ale pielii.
Acneea pisicilor dispare?
Majoritatea cazurilor de acnee la feline se rezolvă odată cu tratament, dar adesea poate fi necesar un nivel mai scăzut de terapie topică de întreținere (de exemplu, curățare de două ori pe săptămână) pentru a preveni recurența. Pot apărea ocazional erupții ale acestui tip de dermatită foliculară, ceea ce duce la necesitatea creșterii intermitente a nivelului de tratament.
Ce cauzează acneea pisicilor?
Cauza este parțial genetică (unele pisici sunt mai predispuse la acest lucru) poate din cauza unei tendințe la alergii sau la boli autoimune. Factorii externi pot juca, de asemenea, un rol, inclusiv alergia la materiale plastice sau alimente, precum și infecțiile parazitare, bacteriene, virale sau cu drojdie și chiar substanțele iritante din mediu.