Hernia diafragmatică la pisici: cauze, simptome și tratament

Hernia diafragmatică la pisici: cauze, simptome și tratament

Ruptura diafragmatică sau hernia este o afecțiune frecventă și gravă la pisici. Ruptura diafragmatică este o leziune relativ comună la pisici în urma unor episoade traumatice precum accidentele rutiere. Herniile diafragmatice congenitale sunt rare, dar sunt mai frecvente la unele rase de pisici cu pedigree, cum ar fi Himalaya și Maine Coon pisici.

Prezentare generală rapidă: Deschiderea anormală a diafragmei (hernie diafragmatică) la pisici

Alte nume : Hernie diafragmatică, ruptură diafragmatică Simptome comune : Bătăi neregulate sau înăbușite ale inimii, respirație grea, șoc (din traumă), tulburări digestive intermitente (cronice) Diagnostic : Raze X, ultrasunete, istoric de traume anterioare, constatări în concordanță cu boala la examenul fizic Necesită medicație continuă : Nu Opțiuni de tratament : Repararea chirurgicală a rupturii sau găurii din diafragmă Remedii naturale : Nu

Diafragma este foaia subțire de mușchi și ligament care separă abdomenul de torace, ținând separat conținutul abdominal (ficat, stomac, intestine etc.) de conținutul toracic (plămâni, inimă etc.).

Când o pisică suferă o ruptură sau o hernie diafragmatică, se dezvoltă o gaură în diafragmă, permițând conținutului abdominal să treacă din abdomen în piept, astfel încât intestinele subțiri și alte structuri sunt în contact direct cu plămânii, având un impact negativ asupra funcției normale. .

Citește și: Cât costă să deții o pisică

Cauze ale rupturii sau herniei diafragmatice

Pisicile se pot naste cu o hernie diafragmatica sau se poate intampla ca urmare a unui accident grav.

Există două tipuri de hernii diafragmatice. Herniile diafragmatice congenitale sunt defecte anatomice care sunt prezente la naștere. Aceste hernii pot fi complexe, implicând sacul pericardic (punga din jurul inimii), precum și un defect al diafragmei (o hernie peritoneopericardică, numită tehnic un hernie diafragmatică peritoneal-pericardică sau PPDH).

Herniile diafragmatice dobândite (cunoscute și sub denumirea de rupturi diafragmatice) sunt cauzate de traumatisme contondente, cum ar fi accidentele rutiere, căderea de la înălțime sau atacul unui alt animal. Dacă un traumatism contondent determină o presiune crescută bruscă asupra cavității abdominale în timp ce glota (laringele) este închisă astfel încât animalul să nu poată expulza aerul, conținutul abdominal este forțat sub presiune mare împotriva diafragmei, iar mușchiul diafragmei se rupe, creând o gaură. Organele abdominale pot trece apoi în cavitatea toracică.

Dacă gaura este mică, poate exista doar o mică mișcare a organelor (de exemplu, o parte a ficatului ar putea intra în cavitatea toracică). Dacă gaura este mare, mai multe organe se pot mișca (de exemplu, ficatul, stomacul, intestinele și epiploonul - foaia de țesut fibros, creată de o pliere a peritoneului care plutește în mod normal în jurul abdomenului).

Termenul de hernie diafragmatică este adesea folosit pentru a descrie o ruptură diafragmatică, astfel încât terminologia nu este strict respectată în practică.

hrana naturala pentru pisici

Citește și: Cancerul pulmonar la pisici: cauze, simptome și tratament

Simptomele herniei diafragmatice la pisici

O pisică cu hernie diafragmatică poate avea probleme de respirație și ar putea să nu vrea să se miște sau să mănânce.

Semnele clinice ale herniei diafragmatice la pisici includ respiratie dificila (dispnee), respirație rapidă (tahipnee), reticență la exerciții fizice, slăbiciune , pierderea în greutate, anorexie sau inapetenţă , vărsături și/sau diaree , și un abdomen ascuns, cu aspect gol.

Citește și: 10 semne subtile pisica ta poate fi bolnavă

Diagnosticul herniei diafragmatice

Medicul veterinar va efectua un examen fizic amănunțit și va dori să efectueze anumite teste pentru a ajuta la diagnosticarea unei hernii diafragmatice.

Dacă medicul veterinar suspectează că pisica dumneavoastră ar putea avea o hernie diafragmatică, va discuta despre fiecare aspect al originii pisicii dumneavoastră și al îngrijirii generale a sănătății. De exemplu, este foarte puțin probabil ca pisicile de interior să dezvolte rupturi traumatice diafragmatice.

Trebuie remarcat faptul că pisicile pot avea o ruptură traumatică diafragmatică nediagnosticată de mulți ani, cu foarte puține semne de rău. Uneori, afecțiunea este găsită întâmplător (de exemplu, dacă o pisică este radiografiată din alt motiv), sau uneori semnele se dezvoltă într-o etapă ulterioară a vieții din diferite motive. Accidentul cauzal s-ar fi putut întâmpla uneori cu mulți ani în urmă, motiv pentru care un istoric detaliat este atât de important.

Examinare fizică

Medicul veterinar vă va verifica cu atenție pisica, verificând semnele herniei diafragmatice. Semnul fizic principal este adesea respirația neregulată sau pronunțată, împreună cu un abdomen cu senzație de gol. Alte semne ale evenimentului traumatic pot fi prezente, cum ar fi membre fracturate sau vânătăi.

Dacă picioarele posterioare ale pisicii sunt ridicate, uneori, respirația se înrăutățește, deoarece conținutul abdominal se deplasează mai departe în cavitatea toracică (acest lucru trebuie făcut cu mare grijă în cazul unei agravări grave).

pisica femela

Alte semne pot include gingii palide sau uneori gingii albastre (cianotice). Veterinarul tău va asculta pieptul pisicii tale; zgomotele inimii și sunetele pulmonare ar putea fi ascunse deoarece conținutul abdominal greșit s-ar putea afla deasupra lor, blocând sunetul.

Uneori pot fi auzite nereguli ale inimii. Uneori, zgomotele de gaze intestinale (borbyrygmae) pot fi auzite atunci când ascultăm pieptul (la o pisică normală, acestea pot fi auzite doar când capul stetoscopului este plasat pe abdomen).

Citește și: Ce este o frecvență cardiacă normală pentru o pisică?

Teste de sânge de rutină

Este foarte probabil ca medicul veterinar să efectueze analizele de sânge obișnuite, inclusiv un panou standard de teste de diagnostic, cum ar fi hematologie (hemoleucograma) și profile biochimice. Aceste rezultate pot fi normale sau pot exista unele modificări, cum ar fi creșterea enzimelor hepatice, dacă ficatul a rămas prins în hernie.

Citește și: Analize de sânge la pisică (diferite tipuri de teste, stări de sănătate și costuri)

Imagistica de diagnostic

Radiografia (razele X) arată adesea în mod clar anomalia, cu perturbarea liniei distincte normale a diafragmei, separând abdomenul de torace și permițând proeminența conținutului abdominal în zona toracelui.

Viscerele abdominale pot fi văzute deasupra plămânilor și inimii în piept. Uneori, acumularea de lichid pleural și peritoneal s-a adunat în jurul organelor deplasate, provocând așa-numitul revărsat pleural. Acest lucru poate ascunde ruptura diafragmatică și poate complica diagnosticul.

Ecografie poate fi o modalitate sensibilă de depistare a prezenței organelor abdominale în torace și aceasta este eficientă chiar și în prezența lichidului pleural abundent, deci poate fi o rezervă utilă radiografiei în stabilirea unui diagnostic definitiv.

Locația exactă și dimensiunea rupturii trebuie analizate cu atenție. O localizare ventrală a defectului diafragmatic (mai jos pe diafragmă, mai aproape de peretele abdominal) poate necesita o abordare diferită a unei rupturi dorsale (mai aproape de coloană vertebrală). Partea dreaptă a diafragmei este semnificativ mai mare decât partea stângă, dar oricare parte se poate rupe.

Citește și: Cât costă o radiografie pentru pisică?

Tratament pentru hernia diafragmatică

Chirurgie la pisici

Reparația chirurgicală este singurul tratament viabil pentru hernia diafragmatică, dar procedura este complicată.

Corectarea chirurgicală a găurii din diafragmă este singura formă de tratament de succes, dar aceasta trebuie planificată cu atenție. Există un risc anestezic mai mare decât în ​​multe intervenții chirurgicale din cauza naturii problemei.

Prioritatea imediată este de a stabiliza o pisică afectată, deoarece aceasta a suferit traume generale majore. Este important ca acestea să fie complet stabilizate înainte de a începe intervenția chirurgicală pentru a repara ruptura din diafragmă. Acest lucru ar putea însemna că intervenția chirurgicală ar putea avea nevoie să fie amânată cu 24 de ore sau mai mult.

Cu toate acestea, operația de reparare a herniei diafragmatice nu trebuie amânată în mod nejustificat; trebuie efectuată de îndată ce pacientul este complet stabilizat. Reparația este de obicei efectuată printr-o incizie mediană în abdomen. Rareori, poate fi necesară o incizie suplimentară în peretele toracic, pentru a îmbunătăți vizibilitatea și accesul.

Este important de remarcat faptul că operația implică riscuri mari: un asistent anestezic (un medic veterinar sau un tehnician veterinar) trebuie să folosească un ventilator pentru a umfla plămânii pisicii în timpul procedurii, deoarece acestea ar putea fi în imposibilitatea de a respira singure din cauza deteriorarii diafragma.

Plămânii ar putea fi prăbușiți după accident și trebuie avut grijă să nu reumflați forțat plămânii prea rapid sau aspru, deoarece acest lucru ar putea deteriora plămânii și ar putea provoca o complicație numită edem pulmonar de reexpansiune.

Complicațiile în timpul intervenției chirurgicale pot include aderențe între viscerele abdominale deplasate și conținutul cavității toracice. Acestea trebuie defalcate cu atenție, deoarece diferitele structuri sunt separate și plasate în locațiile lor corecte.

nume drăguțe de pisici de sex masculin

După ce hernia diafragmatică este închisă, aerul trebuie extras din cavitatea toracică pentru a recrea vidul care permite plămânilor să se extindă în respirația normală. Sutura finală trebuie plasată cu grijă, cu plămânii umflați pentru a optimiza acel vid și pentru a minimiza riscul de pneumotorax (aerul fiind prezent în jurul plămânilor). Un tub toracic poate fi lăsat pe loc pentru a permite extragerea repetată din aer, precum și lichidul, în perioada imediat postoperatorie.

Este dificil de estimat costul tratării herniei diafragmatice, deoarece există atât de mulți factori posibili pe fondul cazurilor individuale. Intervenția chirurgicală necesară pentru a remedia problema depinde de dimensiunea precisă, forma și localizarea rupturii în diafragmă. Adresați-vă medicului veterinar pentru o estimare detaliată înainte de a fi de acord să continuați tratamentul.

Citește și: Cum să-ți împiedici pisica să sară după o intervenție chirurgicală

Monitorizare și prognostic

După operație, pisica ta va avea nevoie de o monitorizare atentă și îngrijire pe măsură ce se recuperează.

Este posibil ca pisicile să fie la terapie intensivă pentru ceva timp după operație, cu oxigenoterapie și monitorizare atentă. Pe lângă verificările fizice frecvente, pot fi efectuate controale cu raze X repetate pentru a monitoriza pisica postoperator.

Prognosticul este variabil, între 50% și 90% dintre pisici facând o recuperare completă după o intervenție chirurgicală pentru repararea unei hernie diafragmatică. Rezultatul depinde de tipul de hernie diafragmatică și de starea generală de sănătate a pacientului.

Citește și: De ce își schimbă culoarea nasul pisicii mele?

Gânduri finale

Ruptura diafragmatică este o afecțiune gravă cu un impact profund asupra pisicilor afectate. Tratamentul, care implică repararea chirurgicală, este posibil, cu șanse mari de recuperare completă.

Citește și: 9 schimbări ale comportamentului pisicilor de care să vă faceți griji

întrebări frecvente

Ce poate provoca hernie diafragmatică la pisici?

Unele pisici se nasc cu o hernie diafragmatică congenitală (și aceasta ar putea să nu apară până când nu devin pisici adulte). Cauzele comune ale herniilor diafragmatice dobândite includ accidentele rutiere și căderile de la înălțime.

Cum știu dacă pisica mea are hernie diafragmatică?

Semnele principale includ dificultăți de respirație (dispnee), respirație rapidă (tahipnee), reticență la exerciții fizice, oboseală, scădere în greutate, inapetență, vărsături și/sau diaree și abdomen înclinat, cu aspect gol. Orice pisică care prezintă aceste semne trebuie să viziteze un medic veterinar și va putea confirma diagnosticul.

Poate o pisică să supraviețuiască herniei diafragmatice?

Prognosticul depinde de tipul de ruptură în diafragmă, precum și de prezența altor leziuni. Între 50% și 90% dintre pisicile afectate supraviețuiesc.

inaba

Cât de gravă este hernia diafragmatică la pisici?

Aceasta este o afecțiune foarte gravă și care pune viața în pericol, care necesită tratament veterinar urgent și cuprinzător.

Hernia diafragmatică este fatală la pisici?

În unele cazuri, pisicile nu supraviețuiesc incidentului inițial care provoacă o hernie diafragmatică. Dintre pisicile care sunt supuse unei intervenții chirurgicale, între 10% și 50% nu supraviețuiesc.

Poate o pisică să trăiască cu o hernie diafragmatică fără intervenție chirurgicală?

Dacă există o ruptură foarte mică, este posibil ca o pisică să supraviețuiască fără intervenție chirurgicală, dar există riscul permanent ca un organ să fie prins în lacrimă, ceea ce duce la o deteriorare bruscă. Din acest motiv, intervenția chirurgicală corectivă este aproape întotdeauna recomandată.

Pot pisicile să trăiască cu hernie diafragmatică?

După cum am menționat mai sus, unele pisici pot trăi ani de zile cu o hernie diafragmatică nediagnosticată, așa că da, este posibil ca pisicile să trăiască cu una. Cu toate acestea, există riscul unei deteriorări neașteptate, așa că reparația chirurgicală este abordarea ideală în majoritatea cazurilor.

Cum este diagnosticată hernia diafragmatică la pisici?

În mod normal, radiografiile (razele X) sau ultrasunetele sunt folosite de medicii veterinari pentru a confirma acest diagnostic.